La mijloc de codru des
Toate păsările ies,
Din huceag de aluniş,
La voiosul luminiş,
Luminiş de lângă baltă,
Care-n trestia înaltă
Legănându-se din unde,
În adâncu-i se pătrunde
Şi de lună şi de soare
Şi de păsări călătoare,
Şi de lună şi de stele
Şi de zbor de rândurele
Ş$i de chipul dragei mele.
Pasare de noapte
Pasare de noapte cu mintea senina,
Plutesti peste lume, lovind din inalt,
Creezi desertaciune, timpu-i de vina,
In clipe de veghe, pastrand vechiul salt.
Ramai amintire in vantul din umbra,
Privesti oameni arctici, sperante cu nume,
Te soarbe curentul in linistea sumbra,
Pustiu si tristete se-asterne pe lume.
Linistea ma cuprinde in brate de vid,
Timpul se scurge, prin lespezi de piatra,
Apa tacerii pravale un zid,
Bariera de vreme in dangan de vatra.
Ghirlande din val cu fruntea peste corali,
Izbanda cu tremur alb prin intuneric,
Avem satisfactii in termeni orali,
Inscrisuri cu nemurirea, uitate pe-un generic.
Trebuinta de sine pe-un singur apus,
Siruri de roua tresar dintre varfuri,
Fereastra cu luna, cuvintele nu-s,
Legatura directa, tais de securi.
Cortina finala in jale la moda,
Suspenda in casa placerilor reci,
E trista suflarea creata in moda,
Destin cu elan de berbeci.
Când amintirile...
Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.
Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.
A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,
Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.
Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.
A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,
Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?
Bondarul lenes
O furnică mititică,
Cât un grăuncior de mei,
Duce-n spate o greutate,
De trei ori cât boiul ei.
Pe cărare-n jale mare
Plânge un bondar ciapcin:
- Mor de foame
Şi n-am poame
Şi-aş munci
Dar n-am stăpân!...
- Hai şi-mi cară din povară
Şi sunt gata să-ţi plătesc.
- Cum n-aş merge!
Dar pe lege
Jur că nu pot să muncesc!...
- Vai de tine!
Ce ruşine
Leneşule cerşetor,
Nici de milă, nici de silă
Nu ţi-aş da un ajutor!...
Cât un grăuncior de mei,
Duce-n spate o greutate,
De trei ori cât boiul ei.
Pe cărare-n jale mare
Plânge un bondar ciapcin:
- Mor de foame
Şi n-am poame
Şi-aş munci
Dar n-am stăpân!...
- Hai şi-mi cară din povară
Şi sunt gata să-ţi plătesc.
- Cum n-aş merge!
Dar pe lege
Jur că nu pot să muncesc!...
- Vai de tine!
Ce ruşine
Leneşule cerşetor,
Nici de milă, nici de silă
Nu ţi-aş da un ajutor!...
De ziua mamei
Eu nu sunt destul de mare
Ca să pot să-nvăţ măcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca să-ţi dau un dar.
Dar îţi dau o sărutare,
Ici, pe obrăjor,
Şi pe mâna asta care
Mă-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!
Zile lungi şi voie bună
Îţi doresc eu mult,
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi, mămică bună,
Că nu ştiu mai mult!
Ca să pot să-nvăţ măcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca să-ţi dau un dar.
Dar îţi dau o sărutare,
Ici, pe obrăjor,
Şi pe mâna asta care
Mă-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!
Zile lungi şi voie bună
Îţi doresc eu mult,
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi, mămică bună,
Că nu ştiu mai mult!
O mama.....
O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfantului mormant
Se scutura salcamii de toamna si de vant,
Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Cand voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plangi;
Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi,
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi odata umbrind mormantul meu...
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar daca impreuna va fi ca sa murim,
Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,
Mormantul sa ni-l sape la margine de rau,
Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sanul meu...
Mereu va plange apa, noi vom dormi mereu
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfantului mormant
Se scutura salcamii de toamna si de vant,
Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Cand voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plangi;
Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi,
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi odata umbrind mormantul meu...
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar daca impreuna va fi ca sa murim,
Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,
Mormantul sa ni-l sape la margine de rau,
Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sanul meu...
Mereu va plange apa, noi vom dormi mereu
O fetita cuminte
Cand un copil mai mic ca mine
Vorbeste cum nu se cuvine,
Ori tipa,zgarie si minte
Ca un copil ce nu-i cuminte,
Si seara la culcat nu spune
Macar o mica rugaciune,
Si baga degetele-n gura,
Si zahar din cutie fura,
Si sta cu mainile murdare,
Eu ma gandesc ca sunt mai mare,
Si-l iau frumos de langa mine,
Si il invat cat pot de bine,
Sa fie bun,cinstit,curat,
Cum mama mea m-a invatat.
Vorbeste cum nu se cuvine,
Ori tipa,zgarie si minte
Ca un copil ce nu-i cuminte,
Si seara la culcat nu spune
Macar o mica rugaciune,
Si baga degetele-n gura,
Si zahar din cutie fura,
Si sta cu mainile murdare,
Eu ma gandesc ca sunt mai mare,
Si-l iau frumos de langa mine,
Si il invat cat pot de bine,
Sa fie bun,cinstit,curat,
Cum mama mea m-a invatat.
Craciunul
A venit Craciunul
A venit la noi
Cu multa bucurie
Si bulgari albi si moi.
Vine Mos Craciun
Cu un sac greoi
Si aduce daruri
La copii ca noi
In jurul bradului noi stam
Si cantam colinde noi
Pt Mosul nostrum drag
Care a sosit in prag
Eu ma duc in pat
Si ma rog la Dumnezeu
Ca mosul meu
Sa-mi aduca maine daruri
Multe si frumoase
Ca o zapada de matase!
Am gasit cadouri multe
Chiar ce imi doream
Ma-m jucat cu ele si am plecat
Am plecat afara sa ma joc cu bulgari de zapada
Care sunt foarte albi si moi.
Am facut un om,
Un om de zapada
Ia-m pus ochi,nasturi ,nas si chiar si o gura
Ochii erau masline nasul era un morcov
Nasturi erau chiar nasturi si gura era o pastaie
Ne-am jucat cu el
Ne-am distrat cu el
E foarte haios
Si foarte frumos
Am colindat
Pe la casele dintr-un sat
Am primit si fructe dar si niste bani noi
Dar eu stiu ca nu colind
Pt bani dar colind pt a aduce spiritual craciunului
Care te inveseleste foarte mult
Dar in inima tu simti craciunul care a venit!
A venit la noi
Cu multa bucurie
Si bulgari albi si moi.
Vine Mos Craciun
Cu un sac greoi
Si aduce daruri
La copii ca noi
In jurul bradului noi stam
Si cantam colinde noi
Pt Mosul nostrum drag
Care a sosit in prag
Eu ma duc in pat
Si ma rog la Dumnezeu
Ca mosul meu
Sa-mi aduca maine daruri
Multe si frumoase
Ca o zapada de matase!
Am gasit cadouri multe
Chiar ce imi doream
Ma-m jucat cu ele si am plecat
Am plecat afara sa ma joc cu bulgari de zapada
Care sunt foarte albi si moi.
Am facut un om,
Un om de zapada
Ia-m pus ochi,nasturi ,nas si chiar si o gura
Ochii erau masline nasul era un morcov
Nasturi erau chiar nasturi si gura era o pastaie
Ne-am jucat cu el
Ne-am distrat cu el
E foarte haios
Si foarte frumos
Am colindat
Pe la casele dintr-un sat
Am primit si fructe dar si niste bani noi
Dar eu stiu ca nu colind
Pt bani dar colind pt a aduce spiritual craciunului
Care te inveseleste foarte mult
Dar in inima tu simti craciunul care a venit!